Selectați Pagina

Papa Francisc în Ungaria – Discursul din prima zi

Papa Francisc în Ungaria – Discursul din prima zi

În lumea în care trăim, trebuie să privim corul care cântă visul păcii pierzându-şi în mod regretabil glasul, în timp ce soliştii războiului îşi fac loc – a declarat papa Francisc vineri, la Budapesta, în fosta mănăstire a carmeliţilor (azi sediul Cancelariei Prim-ministrului), unde s-a întâlnit cu reprezentanţi ai autorităţilor de stat, ai vieţii sociale şi ai corpului diplomatic.

Papa Francisc a subliniat: pacea nu va izvorî niciodată urmărind interese strategice, ci dintr-o politică ce poate avea în vedere interesele tuturor, având grijă de oameni, de săraci şi de viitor.
    Citând cuvintele lui Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene, a arătat că „pacea în lume poate fi păstrată doar dacă depunem eforturi creative pe măsura pericolelor care o ameninţă”. În perioada istorică actuală ne confruntăm cu nenumărate primejdii, dar unde sunt oare eforturile creative care servesc pacea?” – a întrebat papa, referindu-se la Ucraina.
    În opinia capului bisericii catolice politica internaţională, în loc să rezolve problemele, aţâţă spiritele, uitând de maturitate pe care a obţinut-o în urma ororilor războiului şi regresând într-un fel de „infantilism războinic”.
    
Papa Francisc a subliniat rolul fundamental al Europei – care reprezintă „memoria comună a umanităţii” – în situaţia actuală, afirmând că acest continent are menire să-i adune pe cei care au fost separaţi, să protejeze popoarele şi să nu considere pe nimeni ca pe un duşman pe veci.  
    El a spus: este esenţial să redescoperim „sufletul european”: entuziasmul şi visul părinţilor fondatori, care au ştiut să privească dincolo de limitele epocii lor, dincolo de frontierele naţionale şi dincolo de nevoile imediate, fiind capabili să dezvolte o diplomaţie ce a putut crea unitate în loc să adâncească prăpastiile.
    
Papa Francisc a subliniat, de asemenea, că într-o Europă ce reuneşte 27 de naţiuni, avem nevoie de armonie, de un tot unitar care „nu striveşte părţile ei componente, precum şi de componente care se armonizează bine cu ansamblul”.  
    În acest sens, el a considerat semnificativă formulările din legea fundamentală a Ungariei: „Credem că libertatea individului poate înflori doar în cooperare cu ceilalţi” şi „Credem că cultura noastră naţională este o contribuţie bogată la diversitatea unităţii europene”.
    
„Mă gândesc la o Europă” – a continuat el – „care nu devine ostatică a părţilor sale şi victimă a populismului care se justifică prin ea însăşi, dar nici nu devine ceva fluid sau chiar volatil, reprezentant al unui supranaţionalism abstract care nu ia în seamă viaţa popoarelor.”
    Aceasta este calea josnică a „colonialismul ideologic” care şterge diferenţele, ca şi aşa-numita cultură gender, sau pune noţiuni reduse ale libertăţii mai presus de realitatea vieţii, considerând, de exemplu, dreptul la avort ca pe o realizare lăudabilă.  
    
În schimb, avem nevoie de o Europă care plasează persoana şi omul în centrul atenţiei sale, în care funcţionează politici eficiente cu privire la naştere şi la familie – a declarat papa, lăudând politica familiei „atent elaborată” a Ungariei.
    Potrivit papei Francisc, Podul cu lanţuri din Budapesta, alcătuit din multe verigi, ne ajută să ne imaginăm o Europă formată din multe verigi diferite care îşi găsesc puterea în solidaritate. Credinţa creştină ajută la construirea unei astfel de Europe – a subliniat el, subliniind rolul Ungariei în construirea punţilor de legătură, dat fiind că în această ţară convieţuiesc diferite credinţe fără conflicte, colaborând pe baza respectului reciproc şi în mod constructiv.
    
În cele din urmă, capul bisericesc a vorbit despre Budapesta ca oraş al sfinţilor, menţionându-l înainte de toate pe Sfântul Ştefan. Istoria Ungariei a fost marcată la începuturile ei de sfinţenia vieţii – nu doar a regelui, ci a unei întregi familii regale, prin  sfinţenia monarhului, a soţiei sale, Fericita Gizella, şi a fiului său, Sfântul Imre.
    Papa a menţionat: învăţăturile regelui Ştefan pe care le-a scris pentru Sfântul Imre reprezintă un fel de „testament spiritual pentru poporul maghiar”. În aceste Învăţături sunt şi pasaje de actualitate – a spus el, citând pasajul referitor la primirea străinilor: „te rog să fii milostiv, sprijinindu-te pretutindeni şi în toate pe iubire, nu numai cu familia ta şi cu rudele tale, nu numai cu căpeteniile sau cu cei bogaţi, nu doar cu vecinii şi cu cei ce locuiesc aici, dar şi cu străinii”.
    
Sfântul Ştefan a fost călăuzit de spirit creştin sincer atunci când a scris: „exerciţiul iubirii duce la fericirea supremă” şi încheie reflecţia astfel: „fii blând, ca să nu lupţi niciodată împotriva dreptăţii” – a spus papa, subliniind: în acest fel Sfântul Ştefan „leagă în mod inseparabil adevărul şi blândeţea”.  
    Aceasta este marea lecţie a credinţei: valorile creştine nu pot fi mărturisite într-un mod rigid şi încuiat, pentru că adevărul lui Cristos înseamnă blândeţe şi generozitate în spiritul Fericirilor. De aici izvorăşte bunătăţii populare a maghiarilor, exprimată şi în anumite expresii ale limbii uzuale – a spus capul bisericesc, citând ca exemple, în limba maghiară, expresiile „este bine să fii bun” şi „mai bine e să dai decât să primeşti”.
    
Capul Bisericii a evidenţiat: pasajul legii fundamentale a Ungariei care spune că „afirmăm datoria de a-i ajuta pe cei nevoiaşi şi pe cei săraci” se referă la continuarea istoriei sfinţeniei vieţii maghiare.

MTI

X